M-am uitat în jur.
Camera în care locuiam temporar era mică.
Un pat.
Un dulap.
Un birou.
— Ai dreptate.
Tăcere.
Nu se așteptase.
— Ce?
— Casa este a ta, Marius.
— Mariana…
— Majoritatea banilor sunt ai tăi. Proprietățile sunt ale tale. Viața aia a fost construită în jurul lucrurilor tale.
Am tras aer în piept.
— Tocmai de aceea trebuie să aflu dacă pot avea una care să fie și a mea.
Pentru prima dată n-a mai avut răspuns.
Au trecut săptămânile.
Nicolae nu devenise prietenul meu cel mai bun.
Nu stăteam seara povestindu-ne viețile.
Nu mă salva.
Avea propriile probleme și propriul program.
Uneori ne certam pe bugete.
O dată am vrut să înlocuiesc un furnizor și mi-a spus că argumentele mele nu sunt suficiente.
M-am enervat.
M-am întors la cifre.
Două zile mai târziu am revenit cu comparația completă.
A citit-o.
— Acum da.
A semnat.
Mi-am dat seama cât de mult îmi lipsise asta.
Să mi se spună nu pentru că argumentul meu nu era suficient.
Nu pentru că eram soția cuiva.
Przeczytaj więcej, klikając przycisk ( DALEJ »» ) poniżej!
