Nu i-am răspuns.
L-am sunat pe Cătălin.
A răspuns după câteva secunde.
— Da?
Nu-i mai auzisem vocea de aproape un an.
— Ai fost astăzi în apartamentul meu?
Pauză.
— Ce vrei?
— Te-am întrebat dacă ai intrat astăzi în apartamentul meu.
— Am trecut să-mi iau niște lucruri.
Am închis ochii.
Deci intrase.
— Cu ce cheie?
— Nu contează.
— Ba contează.
— Camelia, nu începe.
Aceleași cuvinte ca ale mamei lui.
— Ai luat televizorul?
— Era cumpărat când eram împreună.
— Nu. L-am cumpărat după divorț.
— Nu mai țin minte toate datele.
— Ai luat sertarele din comodă?
— Mi-am luat niște lucruri.
— Care?
— Ale mele.
— Spune-mi care.
A început să se enerveze.
— Unsprezece ani am stat în casa aia și tu ai rămas cu tot. Nu mă lua acum la inventar pentru două lucruri.
Viorica mă privea din prag.
— Unde este cutia mamei mele?
La telefon s-a făcut liniște.
— Ce cutie?
Przeczytaj więcej, klikając przycisk ( DALEJ »» ) poniżej!
