— Și de trei ani nu mai este.
A închis.
Viorica m-a sunat în aceeași seară.
N-am răspuns.
A doua zi iar.
A treia oară am răspuns.
— Retrage ce ai făcut și îți aducem lucrurile.
Mi-am strâns telefonul în palmă.
— Inclusiv cutia?
A tăcut.
A fost suficient.
— Viorica?
— Sunt niște vechituri, Camelia.
Mi s-a făcut greață.
— Unde este?
— Cătălin a luat-o din greșeală cu sertarul.
— Mi-a spus că n-a luat-o.
— Pentru că știa că faci exact ce faci acum.
— Ați deschis-o?
— Nu contează.
— Ați deschis-o?
— Am vrut să vedem ce e în ea. Atât.
M-am așezat pe marginea patului.
— Verigheta mamei este acolo?
— Este.
— Brățara?
— Da.
— Cerceii?
— Sunt toate, nu ți-a furat nimeni aurul.
Am închis ochii.
— Le aduceți înapoi.
— Și tu retragi plângerea.
Przeczytaj więcej, klikając przycisk ( DALEJ »» ) poniżej!
