„Moja żona jest najlepszą gospodynią, jaką kiedykolwiek miałam, a ja nawet nie muszę jej płacić” – powiedział mój mąż gościom.

— Jak bardzo zamierzasz mnie ukarać za żart?

— Nu te pedepsesc.

— Atunci ce faci?

M-am uitat la laptopul deschis în fața mea.

— Lucrez.

A râs scurt.

— Tu chiar crezi că ai devenit femeie de carieră într-o săptămână?

Am închis ochii.

În trecut, replica aceea m-ar fi făcut să mă îndoiesc de mine.

Acum aveam în față niște cifre care nu țineau cont de părerea lui Marius.

— Nu știu ce voi deveni.

— Eu știu. Peste două săptămâni o să te saturi.

— Atunci vorbim peste două săptămâni.

Am închis.

N-a așteptat.

M-a sunat din nou.

Apoi mi-a trimis mesaje.

„A venit femeia la curățenie și nu știe unde sunt produsele.”

„Unde sunt fețele de masă?”

„Cu cine vorbeai pentru grădină?”

„Care era firma care făcea revizia centralei?”

La început i-am răspuns.

După câteva zile m-am oprit.

Într-o seară m-a sunat nervos.

— Nu poți să-mi răspunzi la o întrebare simplă?

— Sunt la muncă.

— Este și casa ta.

— Atunci ar fi trebuit să știi și tu cum funcționează.

— Nu începe.

— Nu încep nimic.

Apoi a spus exact lucrul pe care îl gândea de la început:

— Fără mine n-ai avea casa aia.